În fiecare dimineață, înainte de a se spăla pe dinți și a face mișcare, Nora Iuga își admiră trupul dezgolit în oglindă. Nu din vanitate, ci din recunoștință pentru modul demn și drept în care a purtat-o până acum. „Organul pe care mi-l iubesc cel mai mult este creierul și, foarte aproape, pe locul doi, sunt picioarele. Picioarele nu sunt numai frumoase, dar îmi dau seama cât sunt de utile”, mărturisește poeta râzând. Are 93 de ani și locuiește singură într-un apartament cu două camere, la etajul 6 al unui bloc din cartierul Titan. Încă scrie frenetic poezii, ba chiar se gândește la un nou roman. Nora este prezentă, lucidă, ludică și iubită de public; un adevărat personaj de care nu te mai saturi să-l descoperi.
Am petrecut o după-amiază de vară în compania ei și i-am propus să nu facem un interviu convențional, ci să vorbim despre viață și moarte, poezie, cenzură și, evident, iubire. Pentru că Nora Iuga nu se sfiește…
Comentează