Pierderea judecății (Ariana Harwicz, Editura Vellant, colecția Endorfiction)
Și uite-așa, pe ultima turnantă a lui 2024, decretez: aceasta e de departe cea mai ieșită din comun carte care mi-a trecut prin mână tot anul.
În traducerea Corneliei Rădulescu, volumul m-a șocat, în primul rând, pentru că e scurt. O calitate admirabilă într-o lume plină de cărți de sute de pagini, care se întrec la capitolul dimensiune și mai puțin în privința profunzimii.
În al doilea rând, am admirat stilul fragmentat, tăios, ca o serie de focuri trase dintr-o armă. Harwicz, autoarea argentiniană care a meșterit Pierderea judecății, și-a imaginat o lume a disperării, în care o mamă căreia i s-a luat custodia gemenilor săi își răpește copiii și incendiază locuința fostului său soț.
În centrul scrierii este, de fapt, violența domestică, alături de ceilalți demoni care o însoțesc: învinovățirea și marginalizarea victimei,…
Comentează