„În primele luni tulburi după ce România şi-a răsturnat şi executat dictatorul comunist în 1989, opozanţii clicii de apropiaţi ai partidului care preluaseră puterea cutreierau străzile Bucureştiului scandând „singura soluţie – altă revoluţie”. Erau puţini şi zdrenţuiţi. Dorinţa lor nu s-a îndeplinit niciodată. Dar societatea care fusese pusă în genunchi spre sfârşitul sumbrei guvernări a lui Nicolae Ceauşescu s-a angajat curând, deşi lent, în deschiderea şi reformarea instituţiilor pentru a adera mai întâi la NATO şi apoi la UE.
Treizeci şi cinci de ani mai târziu, se desfăşoară un fel de a doua revoluţie. Implicaţiile sunt cele mai grave pentru România şi pentru cele două partide centriste care au guvernat pe rând şi adesea cu prea multă îngăduinţă, dar există consecinţe îngrijorătoare şi pentru UE”, scrie Financial Times (FT).
„Un ultranaţionalist carismatic care l-a lăudat pe rusul Vladimir…
Comentează