Sub steaua singurătății am stat, stăm sau va veni vremea când vom sta.
Este imposibil să cuprinzi într-o definiţie toate faţetele singurătăţii.
Singurătatea este sentimentul absenţei. Singurătatea poate fi un spaţiu privilegiat de reflecţie sau o cameră de tortură. Un gol plin de amintiri, o răsucire în golul amintirilor. Singurătatea este năzuinţa spre ceva de neatins.
Singurăratea este suferinţă, care – dacă nu alunecă în zona clinică – îşi are vindecarea în ea însăşi.
Fascinaţia singurătăţii, exprimată artistic, poate naşte capodopere.
Mi-am propus să ilustrez ideea de singurătate cu o lucrare foarte puţin cunoscută. Un tablou executat în guaşă şi intitulat „Strada singurătăţii”. Este semnat Carolina Soledad Salvatierra. Nu ştiu nimic despre autoare, dar numele ei, Soledad, Singurătate, pare predestinat:
ARTHUR…
Comentează